SITUAȚIE IPOTETICĂ:

Daniel este invitat la prietenii săi care tocmai s-au mutat în casă nouă, într-o zonă rezidenţială. În timp ce aștepta, pe terasa de la etaj, ca prietenul său să-i aducă un pahar de apă, observă pe geamul de la casa alipită un bărbat care loveşte cu brutalitate o femeie, îi smulge bijuteriile de pe corp şi, având asupra sa o geantă mare, părăseşte în fugă casa. Daniel are prezenţa de spirit să filmeze scena cu telefonul mobil, nefiind însă una din persoanele expres prevăzute de lege, iar înregistrarea nefiind făcută de o cameră de supraveghere sau în public, înregistrarea nu poate fi folosită în dosarul penal  întocmit.

70. La articolul 139, alineatul (3) se modifică şi va avea
următorul cuprins:

„(3) Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi
şi de subiecţii procesuali principali, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii.”

71. La articolul 139, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alin. (31), cu următorul cuprins:
„(31) Înregistrările de pe camerele de supraveghere, precum şi cele
realizate în locuri publice pot constitui mijloace de probă.”

-2-

SITUAȚIE IPOTETICĂ:

Procurorii identifică un martor cheie într-o cauză de trafic de armament. Martorul cunoaște toate detaliile operațiunii, toți participanții, toate locurile unde sunt depozitate armele, traseul stabilit, beneficiarii. Martorul vorbește numai limba chineză și este nevoie de traducător. Procurorul începe audierea dar fiecare întrebare trebuie tradusă, răspunsul trebuie și el tradus astfel încât până la momentul în care martorul ajunge la indicarea locurilor de depozitare și a detaliilor privind beneficiarii trec 6 ore. Modificările codului prevăd că nu ai voie să audiezi mai mult de 6 ore chiar dacă martorul ar fi de acord. Procurorul e obligat să încheie audierea iar a doua zi nu mai poate fi găsit. Toată acțiunea procurorilor este blocată deși armele puteau fi găsite dacă martorul mai era audiat 1-2 ore.

54. La articolul 106, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:

„(11) Audierea unei persoane nu poate dura mai mult de 6 ore din
24 de ore. Perioadele de 6 ore nu pot fi consecutive, între acestea intervenind un interval de 12 ore.”

-3-

SITUAȚIE IPOTETICĂ: Fetița ta se joacă în fața blocului. Vine un cetățean – Eugen – și se masturbează în fața ei. Gigel fură un salam și două pâini din Mega Image pentru a avea de mâncare o săptămână. Dan cumpără facturi fiscale false din Colentina și face o evaziune fiscală de 1 milion de euro pe care îi cere de la stat ca TVA.

Eugen nu va mai putea fi arestat preventiv pe motiv că prezintă pericol social, ci doar dacă fuge sau se ascunde, încearcă să influenteze martori, exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau a mai săvârșit o faptă. Judecătorii îl pot aresta pe Gigel pentru pericolul pe care îl reprezintă pentru societate, dar nu și pe Dan.

Modificare art 223 alin 2 – „(2) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de corupţie, o infracţiune de traffic ilicit de droguri, trafic de persoane, de terorism şi care vizează acte de terorism, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, ultraj, ultraj judiciar, tâlhărie, pirateria comise prin ameninţare, infracţiuni contra capacităţii de luptă a forţelor armate, infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război, constituirea unui grup infracţional organizat, furt, distrugere calificată, delapidare, infracţiuni electorale, infracţiuni contra siguranţei şi circulaţiei pe drumurile publice, contra înfăptuirii justiţiei, proxenetism, actul sexual cu un minor, agresiunea sexuală prin ameninţare, nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, nerespectarea regimului materialelor nucleare, nerespectarea regimului materiilor explozive, traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile, efectuarea de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive sau o altă infracţiune comisă cu violenţă şi, cumulativ, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este absolut necesara pentru înlăturarea unei stări de pericol concret pentru ordinea publică”.

-4-

SITUAȚIE IPOTETICĂ:

Într-un oraș mic de provincie au fost 3 tâlhării în aceeași noapte. Poliția prinde autorul și îl reține pentru 24 de ore, audiază victimele, face cercetări la fața locului, amprentează autorul, face recunoașteri din grup. Înainte cu 7 ore să se termine cele 24 de ore este dus la arestare. Dosarul are 35 de pagini cu tot cu fotografii și adrese. Conform modificărilor Codului de procedură penală, judecătorul este obligat să îi ofere 6 ore să studieze dosarul, deși el ar putea să facă acest lucru în mult mai puțin timp. Judecătorul va avea doar o oră să îl asculte, să discute propunerea de arestare și să îl aresteze, altfel va fi nevoit să îl pună liber la expirarea celor 24 de ore. Și el poate să plece oriunde fără să aștepte soluția. De asemenea, trebuie să îi dea dosarul în formă electronică. Dacă parchetul sau instanța nu au scanner și îi dau copii xerox, toată urmărirea penală se anulează.

La articolul 10, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul

cuprins:

„(2) Organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt

obligate să asigure subiecţilor procesuali principali şi avocatului timpul necesar pregătirii apărării, care nu poate fi mai mic de 3 zile, cu excepţia luării sau judecării măsurilor preventive, când termenul nu poate fi mai mic de 6 ore şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, prin punerea la dispoziţie şi comunicarea întregului material de urmărire penală în formă electronică.”

-5-

SITUAȚIE IPOTETICĂ:

Închipuiți-vă o percheziție informatică pentru o infracțiune oarecare (economică, de violență sau alta). În computerul suspectului, procurorii găsesc niște hărți care nu par de interes, cu locuri încercuite și niște fotografii cu copii la joacă. În acel moment datele nu par de interes și se trece mai departe. Conform modificărilor codului de procedură penală aceste date se șterg imediat după percheziție. La câteva zile 4 copii sunt răpiți din diverse zone ale orașului iar părinții apelează la televiziuni pentru a-i găsi. Procurorul care a efectuat percheziția recunoaște copiii din pozele aflate în calculatorul percheziționat dar nu mai poate face nimic pentru că noua lege l-a obligat să le șteargă imediat iar calculatorul a fost restituit.

Modificare art 168 C proc pen „(151) Datele obţinute dintr-un sistem informatic sau dintr-un sistem de stocare a datelor informatice care nu au legătură cu infracţiunea pentru care se efectuează urmărirea penală şi pentru care a fost autorizată percheziţia în acea cauză se şterg definitiv din copiile efectuate în baza alin. (9) şi nu pot fi folosite în alte cauze penale şi pentru dovedirea altor fapte, pentru care nu

există mandat de percheziţie. În cazul în care, pe parcursul percheziţionării sistemului de stocare a datelor informatice, se descoperă indicii din care rezultă suspiciuni de săvârşire a altor fapte penale, se poate solicita mandate de percheziţie informatică şi în legătură cu acele fapte sau persoane.”

-6-

SITUAȚIE IPOTETICĂ:

După multe beri, 5 tineri acostează o fată care mergea spre casă. O violează. Victima poate să indice că erau 5 băieți, dar recunoaște doar 3 dintre ei (pe ceilalți 2 nu i-a văzut bine). Cei 3 inculpați recunoscuți indică autorităților faptul că și ceilalți 2 au participat la viol, descriu fapta și ce a făcut fiecare, povestesc ce au făcut după.

Ceilalți 2 violatori nu mai pot fi condamnați, căci condamnarea nu se mai poate întemeia pe declarațiile inculpaților dacă acestea nu sunt confirmate de alte probe. Iar în lipsa acestor probe, autoritățile nu au cum să îi plaseze pe cei doi la locul săvârșirii infracțiunii și să îi condamne.

Modificare art 103 (3) Hotărârea de condamnare, de aplicare a unei măsuri educative de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi. De asemenea, aceasta nu se poate întemeia pe declaraţiile inculpaţilor din acea cauză, ale martorilor care beneficiază de exonerare de răspundere pentru faptele denunţate sau pe declaraţiile celor care beneficiază de dispoziţii legale de favoare pentru declaraţiile date în faţa organelor judiciare, dacă aceste probe nu se coroborează şi cu altele, administrate legal în cauză. Hotărârea de condamnare, de aplicare a unei măsuri educative, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în nicio măsură pe refuzul de a da declaraţii al inculpatului.”

-7-

SITUAȚIE IPOTETICĂ:

Mihai nu este un băiat bun. Din 2014 face parte dintr-o rețea de trafic de persoane și proxenetism. Mihai este șoferul care transportă fetele în Dubai, Italia, Cipru pentru a se prostitua și aduce sacoșele cu bani pentru șefii rețelei, doi oameni de afaceri din România. La una dintre întâlnirile cu șefii lui, prin 2015, Mihai este prezent când se stabilesc metodele de a da mită la Frontieră pentru a trece fără probleme. Doi ani mai târziu Mihai e prins pentru deținere de droguri și riscă o pedeapsă destul de mare. Nu și-ar turna șefii chiar așa degeaba dar pentru o reducere de pedeapsă ar dori să spună tot ce știe despre rețeaua de traficanți și șpăgi. Până acum putea, dar modificările codului îi asigură pe șefii lui Mihai că el nu va scoate o vorbă dacă fapta de care are cunoștință este mai veche de un an. Pentru că nu va mai beneficia de nicio reducere și, în penitenciar, turnătorii au viață grea.

La articolul 290, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alin. (11) şi (12), cu următorul cuprins:

„(11) Pentru ca o persoană să beneficieze de dispoziţiile referitoare

la reducerea limitelor de pedeapsă denunţul trebuie să fie depus într-un termen de maximum 1 an de la data la care persoana a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii.

(12) Condamnarea, renunţarea la judecată sau amânarea executării

pedepsei faţă de o persoană nu poate fi dispusă exclusiv pe baza mărturiei denunţătorului dacă acestea nu sunt însoţite de alte probe.”

-8-

Primarul Rică se apropie de finalul unui mandat. E urmărit penal de DNA, de ceva timp, pentru că a făcut un contract de reparație drumuri cu firma verișoarei Geta, fără a face licitație, conform legii. Drumul a costat de trei ori mai mult decât normal (s-a cheltuit 80% din bugetul comunei). Bugetul local a suferit un mare prejudiciu.

Până acum, DNA putea publica, de pildă, comunicate de presă despre începerea urmării penale (firește, respectând prezumția de nevinovăție). Presa putea prelua astfel de materiale, iar cetățenii ar fi aflat despre existența unei investigații în curs sau a unei bănuieli bazate pe indicii și probe.

Acum, cu noile modificări, cetățenii vor putea fi informați despre o suspiciune cu privire la faptele lui Rică și ale Getei doar în cazuri excepționale, iar accesul presei la informații va fi restricționat.

La articolul 4, după alineatul (2) se introduc şase noi alineate,

alin. (3) – (8) cu următorul cuprins:

„(3) În cursul urmăririi penale şi al judecării cauzei sunt interzise comunicările publice, declaraţiile publice precum şi furnizarea de alte informaţii, direct sau indirect, provenind de la autorităţi publice referitoare la faptele şi persoanele ce fac obiectul acestor proceduri. Persoanele din cadrul autoritatilor publice nu se pot referi la persoanele suspectate sau inculpate ca şi cum acestea ar fi vinovate decât în cazul în care există o hotărâre definitive de condamnare cu privire la acele fapte.

(4) Prin excepţie, în cursul urmării penale sau al judecăţii organele de urmărire penală sau instanţa de judecată pot comunica public date despre procedurile penale care se desfăşoară doar atunci când datele furnizate justifică un interes public prevăzut de lege sau acest lucru este necesar în interesul descoperirii şi aflării adevărului în cauză.

(5) Comunicările publice prevăzute la alin. (4) nu se pot referi la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate de săvârşirea unei infracţiuni.

(6) În cursul procesului penal este interzisă prezentarea publică a persoanelor suspectate de săvârşirea unor infracţiuni purtând cătuşe sau alte mijloace de imobilizare sau afectate de alte modalităţi de natură a induce în percepţia publică că acestea ar fi vinovate de săvârşirea unor infracţiuni.

(7) Dacă organele judiciare au comunicat public date şi informaţii privind începerea urmăririi penale, luarea unor măsuri preventive sau trimiterea în judecată a unei persoane, acestea au obligaţia să publice, în aceleaşi condiţii, şi soluţiile de clasare, renunţare la urmărire penală sau încetare a procesului penal, ori soluţiile de achitare, încetarea procesului penal sau restituire la parchet, pronunţate de către instanţele de judecată.

(8) Îndeplinirea obligaţiei prevăzută la alin. (7) poate fi cerută de orice persoană interesată.”

-9-

Alin e un traficant de droguri cunoscut în comunitate. Acum îl știu și procurorii, care i-au deschis anchetă. Din probele procurorilor rezultă că Alin vinde marijuana, motiv pentru care procurorii fac o percheziție la domiciliul său.

La percheziție Alin predă – pentru că poate – 200 de grame de marijuana. Ce nu știu procurorii e că mai are o cantitate de 2kg de cocaină la subsolul casei. Nici nu vor afla prea curând, pentru că se schimbă regula perchezițiilor domiciliare, astfel: bunurile căutate trebuie să fie „precis determinate” și, dacă sunt predate, procurorul și polițiștii nu mai pot continua percheziția pentru a găsi și eventuale alte ilegalități. Dacă percheziția continuă, procesul-verbal va fi nul, iar probele (cocaina) nu vor putea fi folosite la proces.

91

La art. 159, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alin. (81), cu următorul cuprins:
„(81) Neindicarea obiectelor sau a persoanelor căutate împiedică efectuarea percheziției de către organul judiciar. Refuzul persoanei percheziționate de a preda persoanele sau obiectele căutate, precis identificate, se menționează în procesul-verbal de percheziție, precum și continuarea percheziției fără a fi solicitate sau dacă au fost predate se sancționează cu nulitatea absolută. PRobele obținute în baza unui proces-verbal nul pentru aceste motive nu pot fi folosite în cadrul procesului penal”